Scrisoare către un prieten

Acum 10 ani am avut prima experienţă de acest fel din viaţa mea. Aveam 12 ani şi cu câteva luni înainte începusem să fumez ţigări şi să beau alcool în week-end. După nişte încercări (foarte puţine) am găsit un magazin de unde puteam să cumpăr beri şi reviste pornografice. La început eu şi prietenul meu n-am băut mult şi o ţigară de obicei a fost de ajuns. Şi asta nu pentru că n-am vrut, dar nu ne-a plăcut gustul alcoolului, iar fumul de ţigări ne-a făcut să tuşim tot timpul. Exact asta a fost una dintre problemele pe care nu puteam să le văd atunci: era aşa de greu să fumăm, încât nici pe departe nu ne-am gândit că ne va fi greu să ne lăsăm de fumat. Şi în fiecare week-end am băut puţin mai mult şi am fumat o ţigară în plus.

A venit ziua în care am simţit că alcoolul nu mai este suficient şi ne-a venit ideea să îl întrebăm pe un vecin dacă ne dă un joint pentru că ştiam că el avea de obicei iarbă. El ne-a dat şi la câteva minute după ce am terminat de fumat am simţit că pierd contactul cu lumea. Prietenul meu a vomitat direct pe locul unde stăteam şi a putut să se mişte numai cu ajutor. Dar în loc să învăţăm din experienţa asta, noi am continuat să lipsim de la şcoală, de la sport unde eram înscrişi, să bem cât mai mult şi să fumăm la intervale cât mai scurte. Şi Marijuana a fost parte din weekendurile noastre. Nu vreau să fiu înţeles greşit, după părerea mea fiecare drog distruge ceva, dar ţigările şi alcoolul sunt la fel de periculoase ca şi celelalte droguri. Foarte des oamenii cred că e în regulă să fumezi şi să bei atâta vreme cât nu te droghezi cu Ectasy sau cocaină. Nu cred că este aşa. Am încercat aproape fiecare drog care este cunoscut şi pot spune că nu cunosc niciunul care te face dependent aşa de repede ca ţigările şi niciun drog care îi face pe oameni să piardă atât de mult şi des controlul ca alcoolul.

Pentru câţiva ani a fost Marijuana, care era foarte interesantă pentru noi. În timp grupul de fumători a devenit tot mai mare şi majoritatea prietenilor mei fumau Marijuana. Cine nu făcea asta nu putea face parte din grup, dar probabil nici nu au vrut mulţi să stea lângă noi, eram pur şi simplu surzi  din cauza zgomotului din capurile noastre. De obicei noi stăteam toţi într-o cameră, fumam şi ne uitam la televizor. Problema era că nu puteam fuma la şcoală, aşa că fumătorii au devenit o grupă specială la şcoală, care fugea în fiecare pauză într-un loc ascuns. Părinţii mei au simţit  mirosul de ţigări şi mi-au văzut ochii roşii de la fumatul de Marijuana. Aşa că trebuia să mă ascund şi de ei. Mi-aş fi dorit să am o relaţie cu o fată, dar iarba nu m-a ajutat în nici un fel: m-a făcut să fiu mai fricos şi mai retras. În plus noi toţi eram foarte slabi la şcoală. Până în clasa a 8-a fiecare dintre noi (eram 6 băieţi) am repetat o clasă. Încă un efect de la Marijuana este că motivaţia este tot mai slabă. Aşa am stat mulţi ani împreună. Era o perioadă stagnantă. Nu îmi amintesc prea multe de atunci. A trecut viaţa mea pe lângă mine în timpul în care eu am rămas în lumea mea. Din când în când consumam şi alcool, dar am început să beau mai mult când am început să mă duc mai mult la petreceri, la discoteci. Cauza generală cred că era timiditatea, dar şi şansa să pierd total controlul fără să mă simt vinovat pentru asta. Mereu am putut să spun că alcoolul este o greşeală, dar în loc să mă opresc, m-am simţit special şi recunoscut.

Cu Marijuana noi am locuit în lumea noastră, dar cu alcoolul am găsit un drog care îşi avea loc în mijlocul societăţii. Mă repet aici, dar trebuie să spun că efectele alcoolului pot fi, după mine, cele mai urâte din toate drogurile pe care le cunosc. După părerea mea este o boală a societăţii faptul că alcoolul este ceva aşa integrat şi zilnic. Este ciudat dacă cineva într-un grup nu bea, băieţii şi fetele trebuie să bea până pot flirta, taţii trebuie să bea o bere după muncă-aceste situaţii sunt ceva normal, din păcate. În unele perioade am băut zilnic, dar au fost şi perioade când am putut să fac pauze cu alcoolul. Dar când mă întâlneam cu prietenii sau ieşeam undeva atunci nu se putea să nu beau. De obicei foarte mult. Şi la discotecă de obicei beam aşa de mult încât nu îmi mai aminteam nimic. A venit un timp când am dat la intrare la discotecă unui prieten să îmi ţină obiectele de valoare pentru că ştiam că nu voi mai putea să am grijă de ele. Uneori am dormit în metrou, intrări de case sau în alte locuri pentru că eram atât de beat încât nu mai găseam drumul până acasă. În plus am venit din când în când cu câte un ochi vânăt din cauza unei bătăi, chiar şi la şcoală, pe care nu mi-o mai aminteam. Dacă mă gândesc azi la asta mi se pare un noroc incredibil că mai sunt sănătos...

Acum doi ani am început să fac faţă problemei. M-am mutat din oraşul în care m-am născut. Nu am făcut asta din cauza alcoolului, nici nu prea îmi dădeam seama că aveam o problemă cu asta. Dar acum ştiu că schimbarea locului şi a prietenilor au fost foarte importante pentru mine. A fost şansa mea să mă găsesc din nou şi să îmi schimb identitatea. Este extrem de greu să schimbi un rol într-un grup. Dacă eşti omul care bate pe alţii, asta e ce aşteaptă lumea de la tine. Dacă eşti omul care bea cel mai mult o să fi chemat de fiecare dată când cineva vrea să fie beat. Sunt posibile şi schimbările în grup, dar sunt foarte grele.Trebuie să fi pregătit pentru că drumul spre schimbare o să fie plin de pietre. Dar cred că se poate face foarte mult cu ajutorul unor prieteni adevăraţi sau a unor oameni care te înţeleg. Pentru mine, ajutorul primit a fost unul activ, dar fără mare presiune, din partea unei prietene. Dacă nu aş fi văzut eu singur că nu merg pe drumul cel bun, nu aş fi schimbat nimic. Eu am găsit o prietenă care m-a ajutat fără să mă judece. Cred că părinţii pot să greşească atunci când află că copiii au contact cu drogurile şi fac un spectacol foarte mare, le spun că o să moară şi apoi ei, părinţii, îşi aprind o ţigară. Fără informaţie, înţelegere, ajutorul nu este posibil. Eu am înţeles că drogurile nu sunt o rezolvare adevărată pentru nici o problemă. Mi-am dorit foarte mult să mă pot opri.

Azi nu mai fumez, beau foarte rar şi nici alte droguri nu mai consum. Mă simt mai bine ca oricând în pielea mea. Dar în acelaşi timp ştiu că trebuie să fiu conştient tot timpul să nu mai fumez nicio ţigară şi să nu mai caut zgomotul pe care alcoolul îl făcea în capul meu. Uneori se poate să fie şi greu şi trist. Şi atunci cred că este timpul să fac faţă problemelor, să le rezolv în loc să fug de ele.

Alex, 22 de ani